Cesare Pavese nu este doar unul dintre scriitorii esenţiali ai canonului literaturii italiene de după război, ci un nume indispensabil din palmaresul cultural, al occidentului. El s-a născut în 1908 într-o familie înstărită din San Stefano Belbo (Cueno), o localitate de lângă Torino şi a rămas fără tată de la o vârstă fragedă. Anii de formare şi i-a petrecut într-un colegiu iezuit cu un regim pe cât de auster pe atât de abuziv şi apoi la gimnaziul modern. Frecventarea cercurilor antifasciste în perioada în care Il Duce alinia Italia ofensivei hitleriste îi aduce lui Cesare Pavese condamnarea la câteva luni de arest şi în 1955 i se impune domiciliu forţat timp de 3 ani în sudul Italiei. În anul 1947 devenea membru al Partidului Comunist Italian, iar în 1950, după ce a obţinut premiul Strega pentru romanul „Luna si focurile“, s-a sinucis intr-o cameră de hotel din Torino. Opera lui Pavese este fundamentată pe un conglomerat de lecturi şi modele culturale cât se poate de eterogene. Moştenirea decadentismului italian pe care îşi pusese decisiv amprenta stilul lui Danuţio a fost îmbogăţită cu lecţia clasicismului şi desăvârşită prin atracţia pentru realismul unor scriitor ca Herman Melville, Mark Twain, William Saroyan şi John Steinbeck. „Casa de pe colina“, publicată în 1948, este o meditaţie asupra vinei de a dezerta din câmpul de acţiune pentru refugiul în lumea ideilor. Corado, un tânăr profesor din Torino, refuză solidaritatea activă cu prietenii săi antifascişti, dar nu se poate împăca nici cu opţiunea neimplicării. Pavese reia aici dilema unui spirit lucid, consumat de imposibilitatea de a găsi un scop ultim care să-i justifice existenţa.
Partener Biblioteca Judetena Stefan Banulescu Ialomita
CARTILE TALE - RECOMANDARI LITERARE
