Enciclopedie – Frumuseţea – O istorie a eternului feminin
Platon în „Banchetul“ spunea: „Calea cea dreaptă a dragostei este să începem prin a iubi frumuseţile de aici, de dragul frumosului aceluia păşind ca pe o scară pe toate treptele urcuşului acestuia; să trecem adică, de la iubirea unui singur trup la iubirea a două, de la iubirea a două la iubirea tuturor celorlalte; să ne ridicăm apoi de la trupuri la îndeletnicirile frumoase până ce ajungem în sfârşit, de la diferitele ştiinţe la una singură, care este de fapt însăşi ştiinţa frumosului, ştiinţă prin care ajungem să cunoaştem frumuseţea în sine aşa cum e“. Frumuseţea este o artă inventată, cum spunea „Facerea“, de îngerul Azazel care după greşeala Evei le-a arătat femeilor arta de a-şi picta conturul ochilor cu antimoniu, o artă ale cărei criterii au evoluat în funcţie de epoci, de credinţe, de morală, de tehnici, băi şi unguente în Egiptul Antic. Strălucirea fardului şi a culorii, adevărate măşti ale seducţiei la Roma, dictatura roşului şi a albului, austeritatea regăsită în primele secole creştine, fabuloasa descriere a artificiilor orientale de frumuseţe aduse de cruciaţii din evul mediu, înălbirea feţei, fardul de obraz şi aluniţele false în epoca clasică, întoarcerea la frumuseţea naturală în secolul al XVIII-lea, în sfârşit, apariţia industriei cosmetice în secolul al XIX-lea, preludiu al unei frumuseţi moderne care îşi multiplică astăzi modelele. Dominique Paquet povesteşte istoria unei fascinaţii şi a unei speranţei care din cea mai îndepărtată antichitate călăuzeşte omagiul pe care fiecare fiinţă umană, bărbat sau femeie, are datoria să-l aducă naturii şi prin aceasta, sexului opus.
Partener Biblioteca Judetena Stefan Banulescu Ialomita
CARTILE TALE - RECOMANDARI LITERARE
